Martori

O servitoare, o grădinăreasă şi alte persoane de la Săvârşin, care ne-au văzut pe părinţii mei şi pe mine. În micul oraş Săvârşin era un palat şi toată atenţia era îndreptată către familia regală;

O prietenă a ficei administratorului palatului din Bucureşti;

Ofiţeri ai gardei regale din România;

Un ofiţer din regimentul de gardă regal ce lucra ca specialist în transmisiuni al radiotelegrafei, care citea telegramele adresate mamei mele;

Un ofiţer de la centrala telefonică din Wolfsschanze, cartierul general a lui Hitler în Prusia de Est. El a auzit o discuţie între Bormann şi Himmler despre mama mea;

Gheorghe Barbu, colaborator apropiat al Mareşalului Antonescu, care confirma amintirile mele despre Wolfsschanze precum şi Johann Adolf, Conte de Kielmansegg, fost ofiţer de stat major, mai târziu comandant NATO – Forţele armate, Centru-Europa;

Udo Neils, la a cărui părinţi a locuit refugiata Irma Stanzeleit împreună cu copilul său, când i-am fost predat pentru îngrijire în ianuarie 1945;

Alfred Stanzeleit, nepotul Irmei Stanzeleit, care a văzut-o de Craciun în anul 1944 pe doamna Stanzeleit numai cu bebeluşul ei;

Prietenii mei de joacă din Wallstawe, unde ne-am mutat în martie 1945 din Schmatzin şi unde am trăit până în anul 1948.

English