Viaţa mea

Primii ani din viaţă i-am petrecut alături de părinţii mei in România. Cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o în palatul Foişor.

După lovitura de stat am fost arestat împreună cu mama mea, în noaptea de 24/25 August 1944 de către organizaţia cap de mort SS, duşi la Berlin şi mai târziu în cartierul general al Fuhrerului in Wolfsschanze/Prusia de Est. Prin intermediul mamei mele, Hitler dorea să-l influenţeze pe premierul britanic Churchill pentru încheierea unui accord de pace separat cu Germania. Când s-a adeverit aceasta ca fiind doar o iluzie, mama mea a fost executată chiar în aceeaşi noapte. Eu am rămas într-o căsuţă de lemn în Wolfsschanze şi dus după 3 luni în lazaretul Carlshof, la 3 km depărtare, unde am zăcut în staţia de izolare, supravegheat de către SS, şi eliberat în ianuarie 1945.

Slăbit complet, şi după spusele mamei mele adoptive Irma Stanzeleit, plin de sânge, i-am fost încredinţat pentru îngrijire în Schmatzin. Copilul ei a fost foarte bonav şi a murit căteva zile mai târziu, fiind înmormântat pe data de 6.Februarie 1945 sub numele meu de acoperire pe care îl primisem în Germania, Frank Willi Sommer. Ea doar a schimbat identităţile şi mi-a dat mie numele bebeluşului ei, Dieter Stanzeleit. Două luni mai târziu, am plecat din Schmatzin înspre Wallstawe/Sachsen-Anhalt, unde am fost declarat ca bebeluşul ei, mai întâi cu data de naştere 1. august 1944 şi mai târziu cu anul de naştere 1940. În 1948 ne-am mutat la Bad Pyrmont, unde am fost trecut cu o a treia dată de naştere în Germania, 4. septembrie 1943, data de naştere a primului său fiu, şi acesta mort în război.

În Bad Pyrmont am fost la şcoală şi am susţinut examenul de bacalaureat. În Hanovra am studiat muzica şi pedagogia.După examenul de stat, am fost prim violinist la filarmonica din Bamberg şi maestru de concert în Kiel în anul 1973 şi din 1975 în Dortmund. Pe langă acestea am fost activ şi ca om de afaceri şi pedagog, ultimul printre picături la Universitatea din Essen.

În 1967 m-am însurat cu Barbara Schneider. Căsătoria noastră s-a destrămat în 1990. Avem doi copii, Susanne, care între timp locuieşte în Anglia şi este o solistă de vioară cunoscută internaţional şi de asemenea pedagog, şi Martin, el fiind tot muzician violoncelist, solist, pedagog şi autor de cărţi. Martin locuieşte în Hiroshima/Japonia. În 1997 m-am mutat în Bucureşti, unde conduc o firmă de consultantă. Din Germania şi mai târziu din România, am iniţiat campanii pentru strângerea de fonduri pentru România, am intervenit pe plan internaţional în favoarea României şi a regiunii Balcanice şi acum sunt vicepreşedinte al clubului Asociaţia Pro Democraţia din Bucureşti din 2006. Sunt membru al diverselor asociaţii economice, membru al consiliul bisericii anglicane nefiind de religie anglicană şi membru al Bisericii Ortodoxe Române, fiind de religie ortodoxă, pe care o iubesc foarte mult.

Am călătorit prin toate continentele. M-au impresionat cel mai mult peisajele din Tibet, Australia, Insula Kauai, California, Scoţia şi România. Iubesc muzica, natura şi plimbările.

English